Crescand fara tata si cu o mama posesiva, de mic copil am fost nevoit sa recuperez un “teren” pierdut.
Din 2008 citesc, invat, discut cu copii, parinti si psihologi si ajut copii orfani.
Sunt anumite lucruri pe care mi le-as dori sa le vad practicate de fiecare familie in lume. Drept urmare, am pregatit o serie de articole si evenimente alaturi de specialisti pentru a veni in sprijinul copiilor si parintilor.
Sunt foarte multe lucruri capitale care daca sunt respectate, familia este fericita. O sa am grija sa iti las asternute toate acele lucruri pe care le cunosc si care s-au dovedit ca au consolidat relatia de iubire in familie, stralucind fericirea.
Primul gand acum care imi vine in minte este despre amenintarea copilului, amenintare care de fapt este o invitatie de a repeta o fapta nepermisa. Cu totii vedem copii amenintati de parinti, o mamica chiar imi povestea cum a fost crescuta sa fie critica cu copilul ei si cu amenintari, ilustrand pretextul faptului ca asa se practica atunci…
Vorbind cu mii de parinti am inteles foarte bine ca a fi parinte presupune intalnirea permanenta cu mici incidente si conflicte, poate chiar crize neasteptate. Cel mai interesant mi s-a parut faptul ca aproape fiecare parinte imi spunea ca el stie cel mai bine cum sa-si creasca copilul si nu are nevoie sa se informeze despre asta.
Multi dintre parinti chiar erau convinsi ca numai un parinte in neregula reactioneaza in moduri nocive pentru copil.
Nimic surprinzator pentru mine. Am urmarit biografii, documentare si reportaje ce atestau faptul ca pana si criminalii isi justificau faptele cu credinta ca faceau un bine. Nu vreau sa te sperii, dar vreau sa intelegi ca din pacate, chiar si parintii afectuosi si bine intentionati invinovatesc, acuza, ameninta, ridiculizeaza, umilesc, mituiesc, pun etichete, pedepsesc, tin predici si moralizeaza.
Aproape toti parintii nu constientizeaza cata putere de distrugere au cuvintele. Si cum si-ar putea da seama daca nu invata despre asta??? Deseori acestia transmit copiilor cuvintele auzite de la parintii lor, lucruri pe care in nici un caz nu ar vrea sa le spuna si pe un ton care sigur nu le place. S-a demonstrat ca tragediile ce se produc din cauza unei asemenea comunicari stau de obicei nu in lipsa de afectiune ci in lipsa de intelegere. Si nu in lipsa de inteligenta, ci in lipsa de cunostinte. Daca nu se informeaza despre asta, de unde sa stie?
Cand copiii sunt intelesi, iubirea lor pentru parinte se adanceste.
Cand copiii isi manifesta iubirea, parintii tresalta, li se vede scanteia din priviri si traiesc bucuria faptului ca au copii fericiti.
Am ajuns la finalul acestei prime postari, dar vreau sa retii 3 idei.
1. Cand copiii sunt intelesi, iubirea lor pentru parinte se adanceste.
2. Un copil fericit = o familie fericita. Acesta ar trebui sa fie un scop in familia ta, iubeste-ti copilul, spune-i asta, contribuie la fericirea sa si bucura-te pentru ca beneficiezi de o familie fericita.
3. In articolul urmator iti voi impartasi care este acel principiu pe care daca il implementezi zilnic cu copilul tau, acesta va fi un om fericit, de succes si implinit pe toate planurile.
Pana la articolul urmator de senzatie, care sunt sigur ca va inspira mii de oameni, te las cu un videoclip superb si cu rugamintea de a-mi lasa un feedback. Ai inteles la ce m-am referit? Cum vezi tu ca parinte aceste lucruri? Cum te vezi tu in familie fata de parinti? Ce sfat lasi mai jos pentru a ajuta alti parinti si copii ce vor citi acest material?
